A trecut un an de cand urmele de schi ale lui Grasu` nu mai apar in Bucegi.

In memoria ta, Grasane, am continuat sa coboram pe acolo pe unde nu coboara decat putini, Scorusii in pulver, sarituri peste cornisa din Morar, Malin si Costila, hornul din Morar, valcelul dreapta din Costila...dar fara tine ceva lipseste...libertatea absoluta a pantelor de peste 45° cu pulver de ianuarie sau gheata dura ca betonul de iulie, are un gust amar...

Amintirile ma napadesc, ma uit in spate si nu mai vad urmele tale, ne este dor sa te mai vedem skiind: ca un tzanc, dur, nerafinat, fara fitze tehnice.

Adio, Grasane, ne vom revedea mai devreme, sau mai tarziu, acolo sus pe crestele inzapezite, in pulverul pana la piept de decembrie, sau pe firnul dur, va sosi clipa cand ne vom revedea din nou sus in capul Scorusilor, Comorilor, Costilei sau la Omu, adulmecand ca niste rechini pulverul rece datator de libertate....

Iti multumesc, Grasane, pentru tot.
Nu pot sa uit nici una din cele aproape 700 de vai pe care le-am coborat impreuna in cei 7 ani de ture facute pe munte. La revedere, si va sosi ziua cand vom skia din nou impreuna, si atunci va fi pentru totdeauna!

Bubulu si Haita.
Ian. 2007