Salut! Grasane...a mai trecut un an fara tine si fara frati-miu...asa cum ti-am promis anul trecut, am continuat ca niste drogati sa mergem pe sus acolo unde iti placea si tie sa fi...pe Cerb, pe Morar, in pulverul pana la brau din ianuarie-februarie, pe Caraiman si Comori in martie-aprilie, gustand primul firn, apoi pe Malin si Costila gustand ultimul pulver de mai...in iunie pe Malin si Morar pentru o ultima gura de zapada inghetata..acolo sunt locurile unde simt ca ma intalnesc cu voi...de multe ori cu nea Gigi parca asteptam sa ne intalnim dupa Cerdac...in capul Ialomitei...
Noi nu te-am uitat Grasane, locul tau in haita a ramas liber, nici un lup tanar nu ar indrazni sa iti ia locul vreodata. Ramane doar sa ajungem si noi la voi sa refacem haita de odinioara.
Iti doresc sa prinzi si anul asta pulverul rece fara fund care iti placea asa de mult, caci nu ma indoiesc ca la ora asta ati coborat ceva vai...cu frati-miu, cu varu-miu Alin, la revedere Grasane si sa ne vedem sus pe creste sau in buza vailor!
Bubulu si haita,
29.01.2008.
5 comments:
La asemenea tragedii din pacate cuvintele sunt de prisos....
Sa speram ca astia care am ramas in picioare pe Pamant o sa putem sa invatam ceva de pe urma lor si sa contiuam sa facem ceea ce si lor le-a placut fff mult; sa mergem pe munte.
Nu te-am uitat Grasule, cum sa te uit. Cu tine am facut primul traseu adevarat din viata-Hermann Buhl-ul. Nu o sa uit cum ai tras, la propriu, de mine pe acolo...
Ai ajuns acum intr-un loc mai bun, de unde ne poti veghea pe noi toti.
Ai grija de haita ta cand e acolo sus, pe munte. Atentioneaza-i cand sunt in buza vaii si pazeste-i cand infrunta pulverul pana la brau.
Si uite asa inca un an de cand Mirel nu mai este langa noi...si nici Razvan ( Bojilicii- cum ii spuneam eu adesea)...cuvintele sunt de prisos! Ne este dor de voi!
Si cum atat de usor priveai
prin noi, cand de pe creste coborai
liber si fericit, iar ochii-ti cantau
si toata faptura-ti era aplecata ca-ntr-o ruga de dac;
Si cat de gingas pasii iti purtai,
ca un inger printre ai tai,
iar acum zambesti lejer ca odinioara,
caci strajer esti la Domnul din cer!
De departe te vad inca, pe drumuri de casa, iar pentru cateva clipe, imi spun ca "Iata-l!".
Adu-ne fulgi mari, ploi marunte,
licurci si curcubee de frunze,
caci hauie padurea si urla lupii-n noi...
Post a Comment